De familie
M-am pierdut azi o zi-n imagini pe facebook
Așa când rar te-nalți cu suflet altissimo...
M-anin cu drag de-o poză de-al meu un mic Massimo,
Fragilul fiicei ce-am, născut suav de "look".
Și nu e singur el, că-s gemeni, doi deodată,
În cald de falduri roz, cu-albastru de deochi.
Îmi prind privirea-n pâclă că lacrimi am în ochi
Vrăjit de-un basm "on line", cu un băiat și-o fată.
Sunt peste spațiu, strâng în brațe-o mică Eva
Ce mă aduce-n gând la vis când așteptam
La porți, ferestre, garduri -c-accesul nu-l aveam-
Și iar mă-ntorc din timp, privesc vrăjit Maeva.
Îs gelos că nu-s Patrick, nici Paula, Simona
Nici Daniela nu-s, copilul meu și mamă...
Păcat că timp și spațiu în apoi nu se destramă...
Rămâne cap să schimb și să întorc timona.
Sunt doar un mesager de simțuri și urări
La cine vieți a dat... și-un pic din ce-s din mine
Și la cei noi veniți, celeste de destine...
Felicitări Simon, la toți dragi... Sărutări!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre urări
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre simțuri
- poezii despre schimbare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.