Iubire, vine noaptea
Fetișizăm acute dureri imaginare
Dar ni s-a stins lumina din noi, din felinare
Iubește-l pe acela ce trece prin oglinzi
Că-ți dă inima ghes dac-ai putea să-l prinzi
Și lacrimile noastre cotate inutil
Or fi ele curate dar sunt de crocodil
Iubito vine noaptea o să intrăm în beznă
Legați neverosimil cu un inel la gleznă
Se cerne printre nori lumina în cetate
Imperiile lumii le vom purta în spate
Cezarul când se simte în lectică cezar
Privirile spre care să ridicăm mai rar
Dar uite fericirea se vinde la tarabe
În pliculețe albe cu litere arabe
În care se închide o moarte la scadență
Murim de sărăcia numită opulență
Potcoavele-s de aur în rest piele și os
Pierdute prin hățișuri păduri de abanos
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre sărăcie
- poezii despre păduri
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre inimă
- poezii despre imaginație
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.