Iubesc si urasc

Iubesc si urasc ca orisicine altul
De ce? Pe cine? Si-n ce fel?
Sunt intrebari ce nu pot rupe gardul
Ezoterice si greu de descifrat gasindu-si doar un singur tel
In inimile noastre cladindu-si un castel.

Cele doua mari puteri sunt extraordinare
Dar zamislite sa fie asemanatoare
Iubirea cladita din lumina alba si speranta
Pe timp ce ura din invidie si nesiguranta.

O viata de om inseamna sentimente
Un rege si-o regina sunt suflete pereche
Iubirea fiind regina tuturor,
Iar ura regele castelelor.

Eu sunt campul de lupta al marii batalii
A caror trupuri de soldati eu voi rani
Dupa sfarsitul luptei colosale
Durerea trupurilor va fi simtita-n piscurile goale.

Lupta va continua la nesfarsit
Pe frontul cel nemarginit
Mereu una din parti va fi castigatoare
Dar nu se stie pentru cat timp oare.

Vom spera mereu si-ntotdeuna
Ca dragostea mereu v-anvinge ura
Ca binele va fi mereu invingator
Ca rautatea este-un Lucifer ratacitor.

Ca-ntotdeuna va-ncerca
Sa-si ia de drept acel ceva
Suflarea vietii de aprins
Un absolut de neatins.

poezie de Ştefan Eparu
Adăugat de Ştefan Eparu
Votează! | Copiază!