Aşteptări...

Mă uit la geamul îngheţat şi vad o fată care,
Privirile-şi înmoaie iar în focul din odaie.
E tristă şi suspin-adânc din încurcate noduri
Şi vede iar şi iar cum bat cu tropot mic fioruri.

Ea simte cum din depărtări bărbatul o încearcă
Şi-i spune să privească iar în cupa lor formată.
De multe ori ea s-a umplut şi iar a fost golită,
Cu acceptări l-a susţinut, cu mâna neclintită.

Şi chiar de e senin acum, în acest asfinţit,
Ea simte-un chin înăbuşit ce curge negreşit...
De ce e astă viaţa-aşa de dulce şi amară
Şi crudă, plină de iubiri şi patimă hilară?

De parcă oamenii nu vor amarul să-l arunce
În ape tulburi din trecut, ca să rămână umbre,
Că sunt aduse în prezent şi stoarse-n întuneric
Şi-nfiripate-n viitor cu sens nou, efemeric...

E pacoste, şi dor, şi jind, şi flăcări, şi văpaie,
Şi dulce-l inimii suspin, şi amintiri greoaie;
Şi toate vin şi se-adâncesc cu plânset şi suspine,
Dar ea stă drept şi neclintit, privind iar către mâine.

(Al ei bărbat de s-ar uita la ea mai pe-ndelete,
Ar întelege-ndurerat că jocul de bilete,
Nu i-a adus decât dureri în suflet şi simţiri,
Dar poate trece acel prag dac-a pus punct pe "i".)

Şi ea-l aşteaptă la răscruci de drum, îndurerată
Şi el n-o vede de văpai, de flăcari de-altă dată...
Dar ea mai speră şi îndură chiar şi-n această seară
Că vine iaraşi prinţul ei şi va fi iarăşi vară...

poezie de Octavia Hristea (4 ianuarie 2013)
Adăugat de Octavia Hristea
Votează! | Copiază!