Anotimpurile
Scrinul vestejit al zorilor
coboară pe pământ
ninge mărunt, fulgii mă ard
îmi pipăie pielea
îmi inundă ochii
îmi usucă buzele
dorm în patul meu
și-și iau zborul spre fereastra inimii
luminându-mi hruba sufletului
poezie de Diana Mihaela Zăgan din revista "Poezia" (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre suflet, poezii despre somn, poezii despre ochi, poezii despre ninsoare, poezii despre inimă sau poezii despre anotimpuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.