Aproape alb
Frunze căzute,
Văduve slute,
Zilele mele,
Calcă pe ele!
Fotosinteza,
Pierzand viteza,
Mă-ncetinește,
Miros a pește.
Respir lumină
Tot mai putină,
Iar la final
Sunt numai AL
Cui, poate,-mi poate
Pune la spate
Slova B mare,
Să-i fiu culoare.
Când va muri
Culoarea gri
Va fi un zvon
Albul e non.
poezie de Marius Robu (1 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre alb
- poezii despre zile
- poezii despre văduvie
- poezii despre viteză
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre pești
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.