Curaj de-a spune

Îmi caut idoli din străbuni ca să-i pot plânge,
Să-i venerez pentru dreptate, cinste şi onoare,
Dar nu-i găsesc şi sufletul profund mă doare,
Că-mi sunt doar vaşnici vărsători de sânge.

Mi s-au înscrijelit în scoarţă mulţi războinici,
Ca să-i cinstesc după omoruri săvârşite;
De-un Mihai, Mircea, Ştefan... mi-au făcut ispite
Educatori de crudul cult, înfipt în vârf de bici.

S-au mai pierdut un Cantemir sau Brâncoveanu,
Dar am un neam, al lumii ca şi-al meu,
Ce-şi soarbe răul cu nesaţ, omorul-zeu...
Ce-l cântă-n plai un Delavrancea, Sadoveanu...

Dar mi-e ruşine şi nu vreau model cruzime,
Nu vreau să preamăresc... să iert pedeapsa;
Nu cred că inima e un buzunar şi suflet ţeasta
Şi vreau morală multă, multă limpezime!...

Mă uit cu jind printre ctitori de-alte popoare
Şi-s mut de-atâtea pilde, har, înţelepciune;
Nu doar biserici pentru-o falsă rugăciune,
Ci multă carte-n piatră, file... piele, că nu doare!

Ce trist; istoria ce-o scriem azi e tot bolândă,
Păstrând la fapte-n slove chipuri fioroase
Sub pavăza unei iubiri de neam... Pilde odioase
Se-mplântă pe furiş de mic, în inima plăpândă!

Şi un Palat am doar, Castel de bună pace
Şi pe acela neamu-mi crud tot mi-l detestă;
C-ar fi al lui, nu-al Regelui -ce-i ca o pestă-
Şi-n loc de adulaţii, îl ponegrim de mult, tenace?!...

De mii de ani tot am distrus, am ars conace, averi;
Doar câteva ruine, tot furând, le mai cinstim (?)
Şi viitorul, tot tenebru, în gir îl proorocim,
Tot distrugând, furând... ce-aveam până mai ieri!

Oh, nu-s francez, german, roman, nici ceh nu sunt,
Să-mi umplu suflet, minte, trup, de cărţi, palate;
Să am Newton, Copernic, Sofocle, Epicur, Socrate...
Nu numai Ţepeş, suliţi... Să mă văd cinele ce sunt!!!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!