La dzâua muerilor (Poezie scrisă în limba românilor din Banatul Sârbesc)

La dzâua lor a muierească
Noi le urăm să trăiască
E ş-atunşi dacă urăm
Trăbă-ntâi să închinăm
"Trăiască muierili
Şi să golim paharili!"
Acuma la aniversare
Vreau să ţân o cuvântare
Unii spun că istoria
Ar fi-nşeput dâla ea
Şâ dă când îi pă pământ
Îş are ultimul cuvânt
... Acuma unge am rămas
Da... muierili-s tot acas'
Multe lucruri tră-să facă
Da dişie nu pot să tacă
Când să pun să bleocească
Nu măi pot să să oprească
Daia vedz noi ne-mbătăm
Că nu pucem să le răbdăm
Nişi fără iele nu pucem
Ş-atunşi îi musai să bem
Nu şciu şe-am vrut să spun
Acuma iară mă-mbăt tun
Musai să mă pregăcesc
Că trăbă să sărbătoresc
Da şe-i cumpăr la muiere
Îi dau o ladă dă biere
Şî facă cu ea şie vrea
Şciu că ea bere nu bea
Nu poace să mă ocărască
Că-i dzâua lor a muierească
Rămânie bierea iară mie
Ş-atunşi să ce ţâni bieţâie

poezie de Ionel Stoiţ
Adăugat de Girel Barbu
Votează! | Copiază!