Edenul copilăriei...
Unde e pământul meu de-acasă
Prin care îmi pășteam cârlanii?
Dorul de acele vremuri mă apasă
Și cât de repede trecură anii.
Satul meu cu largi fânețe
Cu iarbă grasă și cu flori
Cu oameni plini de tinerețe
Trecuți prin vânturi și ninsori.
În valea largă de pe GROAPĂ
Pe unde curge ȘIPOȚELUL
Acolo vitele s-adapă
Și-nflorește dedițelul.
Dealul CRUCII de la noi
Carele-l urcau cu greu
Trăgeau de ele patru boi
Și se împotmoleau mereu.
Nori sfioși fugiți de-acasă
Peste gura ruptă de la HALM
E imaginea cea mai frumoasă
Ce încă în suflet o mai am.
poezie de Mihai Leonte (iulie 1998)
Adăugat de Mihai Leonte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre văi
- poezii despre vânt
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- poezii despre sat
- poezii despre rai
- poezii despre nori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.