Sunt Pasărea Spin
Iubitule,
ai crezut că te mint
și ți-ai schimbat cofița de aghiasmă
în cofă cu venin!
Și lancea prefăcută în suspin
o-nfigi în șoaptă...
în dezmierd... și în alint...!
Adio! Tril de ciocârlie, iubita ta n-o să mai fie:
Căci tu mi-ai scris, un alt destin:
Pasărea Spin!
poezie de Iulia Mirancea (7 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Iulia Mirancea. [Vezi poezii despre iubire, citate de Iulia Mirancea despre iubire, poezii despre schimbare, poezii despre păsări, poezii despre minciună, citate de Iulia Mirancea despre minciună sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 7 octombrie 2012: |
| Când cofa mea dădea pe-afară de venin Iar eu eram, o mare de tăcere A venit la timp "Pasărea spin" Și-a picurat în ea întregul univers de miere! |
2 D. Chesa [din public] a spus pe 7 ianuarie 2013: |
| Miere și venin - Venin și miere! |
3 Oarecare [din public] a spus pe 8 ianuarie 2013: |
| Hm! "Iubitule ai crezut că te mint" ...Chiar așa, ai mințit atunci, sau minți acum? |
4 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 9 ianuarie 2013: |
| "ai mințit atunci, sau minți acum?" Ai mințit! Minți! Ce ciudat sună aceste cuvinte ale cuiva -Oarecare-, după unele (de pe o Anumită dată -14-), cât se poate de sincere! Se pare că mă fac vinovată de o prihană "inexpiabilă" (cit. D. St.)! Totuși, noi -oameni OARECARE- am putea apela, uneori, la distincția Diplomației căci, în situații nesigure, grația ei ar putea juca un rol -eo ipso- incontestabil! Ar fi bine pentru noi, dar, mai ales pentru ANUMIȚI oameni, pe care, am susținut ieri, că-i iubim! Ex.: oamenii care ne-au trimis inopinat, o scrisorică de recunoștință! Dommnilor! De bună seamă că, nu pot fi altfel decât tristă dar, "wo cares", nu-i așa? M-am obișnuit cu glumițele prietenei mele -Maica Tereza- (viața) și, o să trec și peste asta! Dar: Mă simt, cel puțin obligată, să vă mulțumesc pentru atitudinea pertinentă, resemnată și diplomată, prin care, păstrând nepoluată această oază de cultură, la care eu țin foarte mult, mi-ați exonerat o parte de vină, de care, se pare, mă fac răspunzătoare! În cuvinte mai puține: n-ați turnat gaz pe foc (cei care n-au făcut asta)! Și atunci, trebuie să vă mulțumesc, pentru ceea ce sunteți! Iertați-mă pentru tot ce (fără să vreau), v-am luat: un piculeț de ozon! Vă mulțumesc pentru ceea ce (cu bună știință), mi-ați dat: briza călduță a unei mări liniștite; ambient consonant, predispus la meditație! P.S. Poate nu m-aș fi încumetat să revin pe site cu acest mesaj; el este meritul unui om care, ieri, a rostit pentru mine aceste cuvinte: "... și, cât de frumoasă erai în ziua aceea; mă uitam la tine și nu mă săturam, cred că erai cea mai frumoasă din lume"! Cuvintele aparțin omului care a pus, cu propria sa inimă, o scrisoare, într-o cutie poștală ... |
5 M. Arin [din public] a spus pe 10 ianuarie 2013: |
| Așa se-ntâmplă când cari în aceeași cofă, ba miere, ba aghiasmă, ba venin. Omul trebuie înțeles. Are vocație de sacagiu, nu de amant. |
6 Ionut Dinu [din public] a spus pe 4 februarie 2013: |
| Nu ai niciun haz nea Marine, oricat te-ai screme matale! |
7 Eduard Zalle [din public] a spus pe 19 ianuarie 2014: |
| Iată cum poetesa cu sânge cald (turco-oltenesc), într-un elan cu accente melodramatice tipice, prefăcându-se în ciocârlie, decolează (fără a deține licență de pilot), mistuită de tratamentul veninos al amantului ei! Există o insectă, călugărița, care după consumarea actului sexual (produs numai pentru perpetuarea speciei), își devorează partenerul, ronțăindu-l cu totul. Asta pedeapsă! N-ar fi fost mai simplu și mai eficace să-i aplici o astfel de coerciție consortului nerecunoscător, doamnă Iulia? El ar fi primit ceea ce merită, dumneata ai fi rămas terestră, iar noi, publicul profan, nu ne-am mai bate capul să-ți puricăm sublima creație! Cum dai așa primești, nu crezi? |
8 Lia Giba [din public] a spus pe 19 ianuarie 2014: |
| Ba, dle Zalle, poetesa îi aplică cuvenita coerciție iubitului: ... mai ușor va trece cămila prin urechile acului decât veți mai putea intra dumneavoastră în sufletul meu. Categoric și fără nicio remușcare! |
9 Eduard Zalle [din public] a spus pe 19 ianuarie 2014: |
| Mare-i grădina lui Dumnezeu! Carevasăzică, doamnă Iulia, te și divizi precum euglena verde? N-am crezut când mi s-a spus că ești plecată pe mai multe câmpii levantine deodată, dar iată, este cât se poate de adevărat. Din ciocârlie te-ai transformt în călugăriță, acum în protozoar. Ce urmează, de câte identități (a se citi și măști) mai dispui? Cum ar spune maneliștii, fără număr?! Apropo, de suflet, încearcă să-l asanezi cumva pentru că nimeni intrat în el nu se va simți confortabil acolo. E rece, umed, întunecat... |
10 Vedetot Ion [utilizator înregistrat] a spus pe 20 ianuarie 2014: |
| Lia, Eduard, nu vi se pare prea mult? |
11 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 23 ianuarie 2014: |
| N-ar fi fost mai simplu ...? Nu știu, domnule! Nu întotdeauna, scoatem din cutia Pandorei, cel mai frumos brilliant! Iar eu, sinceră să fiu, n-am observat ca deciziile mele, impuse de sentimente în loc de rațiune, să fi fost vreun etalon al fericirii! Eu am dat, întotdeauna, infinit mai mult decât am primit! Dar nu-mi pare rău! |
12 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 24 ianuarie 2014: |
| Ați terminat ... domnule poet (nu poetes), cu prezentarea capetelor de acuzare? Adică, pot să mă apăr? Această poezioară a fost inspirată dintr-un dialog dintre mine și poetul cel mai iubit ..., iar eu am avut doar meritul de a versifica o idee (altcineva era în spatele Păsării Spin)! Dintre sentimente, doar cel de recunoștință îmi aparține! Sunt lucruri pe care, însuși protagonistul nu le cunoaște! O vorbă înțeleaptă glăsuiește cam așa: De oameni așa (ca dumneavoastră), să fugi; să le dai (ce-ți cer), să-i lași (în plata cui?) și să fugi! Să le dai, să-i lași, să fugi,! Așa ar fi trebuit să fac! Dar, un lucru mă face să ezit: nu știu ce-mi cereți! Ce mi-a cerut un anume poet, când a terminat de dat, era ușor de ghicit: să-i dau înapoi, ceea ce mi-a dat! Vedeți, domnule Eduard Zalle? Între dumneavoastră și poetul invocat, este o diferență de la cer la Pământ: el mi-a dat ceva (m-a apărat), apoi i-am dat eu -cuvenita recunoștință- (printr-o scrisorică), pe urmă el, mi-a dat din nou, (o poezie), eu i-am înapoiat darul și tot așa! Vă întreb din nou: dumneavoastră, ce mi-ați dat ca să aveți pretenția să-mi cereți înapoi? Ce aveți de recuperat? După câte-mi amintesc, eu v-am dedicat versuri (pe marginea poeziilor), eu v-am adus elogii, consfințite prin votul maxim! Toate acestea, din sufletul meu rece, umed, întunecat E drept, la un moment dat, n-am fost de acord cu un anumit aspect al creației dumneavoastră! Dar am făcut asta, tot din prețuire! Când umblu prin universurile cele înalte, car cu mine, permanent, globul de aur! Oare, poate exista iubire, fără dorința pertinentă de prețuire?! Scuzați-mă, domnule: eu nu-mi pot iubi semenii, din instinctul de milă! Motivația mea este creditul ascensiunii lor, pe scara umană! Vreau să spun că, port cu mine, permanent, globul de aur al câștigării de standard! Și vreau să-l ofer! |
13 Eduard Zalle [din public] a spus pe 24 ianuarie 2014: |
| Doamnă Iulia, este ultima dată când mai discut cu dv. pe această temă. Nu vă cer nimic, nu vreau să mă iubiți (pe mine sau/și poezia mea). Un singur lucru am reclamat la un moment dat (iar în sensul acesta sunt nenumărate dovezi înregistrate pe site), când, împreună cu prietenul dv. M. Arin, ați început să mă jigniți. Ăsta este singurul motiv pentru care am ripostat pentru că eu, spre deosebire de mulți utilizatori ai acestui spațiu virtual, nu voi tăcea atunci când mi se face o nedreptate de genul acesta. Nu dau socotelă nimănui despre ceea ce scriu, în schimb nu accept să fiu jignit. Dacă nu vă convine o temă, o creație de-a mea, legați-vă de ea, nu de mine sau, dacă o faceți, făceți-o decent, cel puțin. Niciodată nu m-am luat de cineva fără un motiv întemeiat. De fapt, pe acest site nu m-am legat de nimeni, decât de dv. și M. Arin, repet, numai după ce m-ați atacat sistematic folosind cuvinte nu tocmai la locul lor. Spre deosebire de dv., el jignește pe toată lumea, morți sau vii, scriitori consacrați sau dilentanți, fără deosebire. Se ia de toți cei care îi ies în cale. Atâta știe, atâta face... Chiar mă amuză comentariile lui anapoda și, mai ales, felul în care se enervează când, cu argumente subtile, dar solide, l-am taxat. Spuneți că m-ați prețuit... OK, dar ce v-a făcut să aruncați cu noroi în mine, dacă spuneți că m-ați apreciat atât de mult? Eu nu port pică nimănui și nici nu am pretenția ca ceea ce scriu să placă tuturor. Comportamentul pe care l-ați avut față de mine, printre altele, m-au făcut să-mi șterg contul de pe acest site. Probabil că o vreme îl voi mai vizita, după care, îmi voi canaliza atenția către alte spații. Asta este tot ce am de spus. Vă doresc numai bine! P. S. Mă gândeam să vă trimit o carte cu autograf prin poștă, dar ați făcut tot ce ați putut pentru a distruge această perspectivă. |
14 Mihail Arin [din public] a spus pe 25 ianuarie 2014: |
| Iulia, Dă-mi voie să mă retrag din sufletul tău. Ocupam acolo un colțișor neînsemnat, dar nu mai rezist. Acest du-te vino de personaje, (când adulate, când detestate) generează un disconfort greu de suportat. Lași să se plimbe prin inima ta fel și fel de ciudați după care suni la 112 și ceri protecție. |
15 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 25 ianuarie 2014: |
| Iar 112, sare imediat și o apără pe prostuța de inimă ...! Bine, domnule! Retrăgeți-vă liniștit: femeia nu se supără! Mai ales, când, iată, ați ales tocmai această pagină, ca să-mi comunicați gentila veste! În orice caz, rămâneți pe mâini bune: sunt câteva doamne și domnițe pe-aici, mai importante decât mine! Sper, ca și domniile lor să vă sărute, din când în când, ... opincile! |
16 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 26 ianuarie 2014: |
| Domnule Zalle, binele pe care mi l-ați vrut, s-a văzut! Am citit tot ce ați scris despre mine, inclusiv poeziile dedicate aici și în alte locuri! Vă mulțumesc! N-ați plecat din cauza mea, ci, din cauza propriilor dumneavoastră injurii! De ce ați aruncat cu noroi în mine? Ei, nici chiar așa, domnule! N-am aruncat cu noroi, am fost doar puțin cam prea agresivă! Pentru asta, în acest moment, aș dori mult să-mi pot cere scuze! Întrebarea e: cui? Cărui Eduard Zalle? Căci, acela pe care mi l-am imaginat, nu există ... Alura de gentlemen, pe care o admirasem la început, a fost o minciună! V-ați luat revanșa cu vârf și îndesat, n-ați pierdut timpul degeaba! Dar iată, totuși, ce ați pierdut: Zilele trecute, ștersesem cu buretele, toate insultele dumneavoastră și v-am căutat pe site, ca să postez trei dintre textele (care așteptau de câteva luni), pe lângă câteva poezii (acum, nici nu mai are importanță, care) dar, stupoare: nu v-am mai găsit! 30 de minute, am format Eduard Zalle dar ... degeaba! Să vă spun ce-am simțit? Nu cred că mai aveți meritul să știți asta, acum, după ce am descoperit (acolo unde v-am căutat), acele mizerii sub formă de poezii și proză! Dar, se pare că, toate astea nu reprezintă nimic, pentru dumneavoastră! Da, recunosc, l-am apărat pe un anumit domn, dar am făcut aceasta, pentru dumneavoastră înșivă: coborâseți prea mult în ochii mei și nu mai suportam! Nu, nu e cazul, sub nicio formă, să vă cer scuze! Dar, asta nu înseamnă că nu-mi pare rău pentru tot ce s-a întâmplat! În adevăr, am fost destul de revoluționară! De ce? Pot să vă explic: eram obișnuită cu una din părțile bune ale aceluiaș poet cel mai iubit-; domnia sa, la prima mea strâmbătură, își elimina (cândva), fără ezitare, orice text! Texte care, nici măcar nu conțineau vreo vulgaritate! Atenție: aveți meritul de fi fost omul care m-a insultat cel mai mult din viața mea! Atenție: eu, deși am tăcut și nu v-am răspuns la fel, voi încerca să uit dar, dumneavoastră nu veți uita niciodată, ce mi-ați făcut! |
17 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 26 ianuarie 2014: |
| Domnule Mihail Arin cred că am făcut o imprudență sper să n-o aflați! Nici nu știu undea-am nimerit dar vreau neapărat să vă mulțumesc! Sunteți unicul omul care merită să fie prețuit, pe acest site! |
18 Eduard Zalle [din public] a spus pe 26 ianuarie 2014: |
| Doamnă Iulia Mirancea, Continuați să faceți ceea ce știți mai bine, adică să nu vă asumați responsabilitatea pentru propriile fapte sau vorbe (cel puțin în privința mea). Ce înseamnă: N-am aruncat cu noroi, am fost doar puțin cam prea agresivă!? Chiar așa?! Uitați că au rămas înregistrate pe acest site toate comentariile urâte pe care le-ați proferat împotriva mea?! Habar nu aveți care sunt motivele pentru care mi-am șters contul de aici, dar nu asta contează... Doar două persoane (de pe site) le cunosc, așa că sunteți din nou în eroare, dar aveți tot dreptul să vă imaginați orice, bineînțeles. Stați liniștită, nu am urmărit să-mi iau nicio revanșă, doar mi-am pierdut timpul. Vă repet, n-am făcut decât să mă apăr și, vreau să vă mai spun că niciodată și nicăieri nu am fost jignit pentru ceea ce scriu! E bine totuși, poate că am învățat și eu ceva... ... acele mizerii sub formă de poezii și proză! Asta da, dezinformare, doamnă! Nu v-am dedicat NIMIC, NICĂIERI ȘI NICIODATĂ, și nici n-o voi face! Acolo unde spuneți că m-ați căutat, este publicat UN SINGUR PAMFLET, nicio poezie! Iar un pamflet înfierează tarele morale, trăsăturile de caracter ale cuiva etc., în niciun caz nu este o dedicație! Dacă v-am insultat, vă cer sincer scuze și, vă asigur, nu vă port pică, nu port pică nimănui. Și, cum am mai făcut-o, îmi cer scuze tuturor celor pe care, cu voie sau fără, i-am jignit câtuși de puțin. Chiar dacă mi se par ciudate sau neadevărate, vă mulțumesc pentru toate explicațiile pe care v-ați simțit datoare să mi le oferiți. Cu timpul, sunt convins, mă veți uita căci, cine sunt eu? Doar un biet poet obscur și fără valoare, un vulgar versificator, nu? Vă doresc numai bine, doamnă Iulia Mirancea! |
19 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 27 ianuarie 2014: |
| Domnule Eduard Zalle Cât de stupid sună acest titlu, în raport cu noua ipostază a persoanei mele, creată de dumneavoastră, ceva mai sus (7, 9) și pe alte pagini! Cred că Supremația însăși e oripilată de ceea ce vede: iertare dusă la paroxism! Sigur, acest record, nu fusese prevăzut, în momentul conceperii omului! Nu-mi asum responsabilitatea? Domnule, toată lumea de pe acest site știe că bat recordul la recunoașterea vinei și la aceea de a-mi cere iertare! Pe acest site, m-am întrecut pe mine însămi, dar, nici în viața particulară nu eșuasem la acest capitol: sunt apostrofată permanent de familie și de prieteni, pentru performanța de a-mi găsi (și chiar inventa) greșeli față de cei din jurul meu! Nu-mi asum responsabilitatea? Ba da, domnule am mai spus și ceva mai sus, dar, probabil n-ați observat: regret tot ce s-a întâmplat! Așa e, nu mi-o asum ci, îmi vine să mă dau cu capul de pereți: m-am lăsat copleșită de revoltă și v-am dedicat acea poezie nenorocită! Cât de simplu ar fi fost să nu mai calc niciodată prin amfiteatrul cu două intrări ale poetului Eduard Zalle! Trebuia să ies (cu coada între pcioare), pe ușa din dos! Ci eu, femeie nechemată) am catadicsit să fac tărăboi devastator, la masa cu pâine din cuvinte! Repet până la saturație: regret tot ce s-a întâmplat! Dar n-am să regret niciodată că mă simt întotdeana, cel puțin datoare față de sexul meu să sar de nouă metri, când este atacat, ostracizat, stigmatizat! O voi face întotdeauna, oricât de mult voi fi bătută! Da, eu am ales să fiu curată și credincioasă bărbatului! Să prețuiesc și să idolatrizez creația primordială a lui Dumnezeu! Acesta este sângele primit de la tatăl meu (turc-olteanul)! Dar asta, nu înseamnă, necidecum, că nu pot fi apărătorul extrem, al femeii batjocorite de mascul! Credeți dumnevoastră că, există femeie pe acest Pământ, care să cadă în păcat, dacă bărbatul n-ar ajuta-o? Despre ce vorbim aici, domnule poet al iubirilor comune? Oare, ce întruchipează, în realitate, femeia pe care ați cântat-o și, mai ales, cea pe care n-ați cântat-o? Poezia dumneavoastră Cântec conjugal (și, mai ales, antiteza: femeie-înger și femeie demon din propria dumneavoastră creație) a avut asupra sufletului meu (deja rece, umed, întunecat), un efect -în exclusivitate- decisiv de torpilă: m-a transformat în fiară! biet poet obscur și fără valoare, nu? NU! P. S. Am vrut să editez la Adaugă, poezia de început a dialogului dintre mie și dumneavoastră dar mi s-a respins aceast tentativă! Domnule Eduard Zalle, vă rog să veniți înapoi, pe Citatepedia nu mai suport sentința: nu este nimic de prezentat pentru această selectare! Iar eu n-am terminat de comentat, poeziile dumneavoastră! Vă roagă femeia nechemată la masa mea cu pâine din cuvinte! Nu așa trebuie să sfârșească o pagină calmă și plină de-ntâmplare, în care am purtat cu dumneavoastră un dialog excepțional! |
20 Eduard Zalle [din public] a spus pe 27 ianuarie 2014: |
| Doamnă Iulia Mirancea, Ceea ce facem noi acum și aici este un dialog fără sfârșit, iar pentru acest motiv, eu nu mă simt confortabil. Și nu mă simt împăcat cu această stare de fapt pentru că am spus răspicat, în nenumărate rânduri, tot ceea ce am avut de spus cu privire la disputa noastră (și nu numai). Când mi-am făcut un cont pe acest site, am sperat să găsesc oameni cu care să pot discuta rezonabil despre LITERATURĂ ȘI ARTE sau orice alt subiect abordabil (așa cum se întâmplă pe alte site-uri de gen), dar am constatat că m-am înșelat. O vreme am fost discret și doar am urmărit cum se petrec lucrurile. Aici, foarte mulți dintre utilizatorii înregistrați sau doar vizitatori de ocazie, sunt cu precădere preocupați de a-i OFENSA, JIGNI, DENIGRA pe ceilalți și, în special, pe cei care își expun creațiile! Știți foarte bine la cine mă refer (sunt mai multe persoane care se încadrează în categoaria asta). Ca să nu mai vorbesc că, băgătorii de seamă cu pricina vor, cu orice chip, să-și impună părerea și devin de-a dreptul violenți. Nu vi se pare a fi și acesta un motiv temeinic pentru a părăsi site-ul? Mie, da! Îmi pare rău că mi-am pierdut timpul... Că regretați ceea ce s-a întâmplat, este tardiv acum, doamnă, dar este totuși, un lucru bun, demn de luat în seamă. Evident, și eu regret cele întâmplate, dar asta nu mai ajută cu nimic, pe nimeni. Să vă mai spun că amfiteatrul Eduard Zalle nu are decât o singură intrare și că ea este deschisă tuturor în continuare? E posibil să nu credți asta, ceea ce ar dovedi că nu mă cunoașteți câtuși de puțin, dar v-a fost mai ușor să-mi puneți o etichetă, probabil și influnețată de anumite circumstanțe sau persoane... Nu-i bai, pot înțelege și lucrul ăsta, e în natura firii umane. Satira mea (și nu poezie), Cântec de căsnicie, am mai spus-o, reliefează și înfierează un caracter feminin, nu expun povestea unei femei batjocorite de bărbat! Slavă Domnului, sunt și puzderie de masculi pe treapta cea mai de jos a societății, bărbați despre care am și scris și voi mai scrie, de altfel. Cu alte cuvinte, vă răspund unei alte întrebări: da, există femei (și bărbați) care calcă strâmb fără a fi împinse să o facă. Exemple din acestea sunt peste tot, trebuie doar să le vedem și să acceptăm existența lor. Dacă nu vrem să le vedem, atunci avem o problemă... Apărați femeia? Foarte bine, dar nu-l împușcați pe menestrel! În final, vă mulțumesc pentru aprecieri, pentru tot, dar pe site nu mă întorc, decizia mea este definitivă și irevocabilă, doamnă. Pentru cine dorește, pot fi găsit și pe alte site-uri. E simplu, acolo nu m-a jignit nimeni, nici chiar cei care nu se dau în vânt după creațiile mele. Rămâneți sănătoasă, doamnă Iulia Mirancea! |
21 Mihail Arin [din public] a spus pe 28 ianuarie 2014: |
| Eduard! Ți-am citit lungile și pătimașele comentarii. Ai venit pe sait ca poet și pleci romancier. Dacă pleci iar, sincer îmi pare rău. Ești un poet remarcabil, iar astrele îmi arată că vei ajunge un poet de top. Dar ceva îmi spune că iar te vei întoarce. Aducând serioase argumente pentru sintagma blamată: "Ai revenit iar..." Ave... |
22 Eduard Zalle [din public] a spus pe 31 ianuarie 2014: |
| Mihail Arin, Dacă n-aș fi văzut ieri la TVR, emisiunea d-nei Marina Constantinescu, Nocturne, în care invitat a fost regizorul Cristi Puiu, nu aș fi răspuns acestui comentariu al tău, chiar dacă se vrea a fi atât de împăciuitor. Ce m-a determinat să-ți răspund? Păi, cum spun, emisiunea în cauză, mai exact, cele afirmate de Cristi Puiu, ceva de genul: Pe toată durata acestei tranziții, de peste 2500 de ani, de la Burebista încoace, ceva s-a deteriorat continuu înlăuntrul nostru. Și se tot degradează... Citarea este aproximativă. Cât de remarcabil poet sunt și cât de sus voi ajunge, habar nu am. Ce știu sigur, este că voi scrie până voi închide ochii, face parte din ființa mea (și nu doar poezie, am mai multe proiecte începute, iar de curând am publicat o dramă în două acte. Voi găsi un regizor căruia să-i placă și care să o pună în scenă). Academicianul Eugen Simion a făcut, și domnia sa, de curând o declarație interesantă și cât se poate de pertinentă (căreia eu, cel puțin, îi subscriu cu totul), spunând că România a excelat mereu la capitolul mari poeți, dar și mari moraliști, începând cu Miron Costin și terminând cu Cioran sau Steinhardt și că, este convins că un alt mare poet român va apărea curând. Vom vedea... Și mai știu că, pe acest site nu mă voi întoarce, îl mai vizitez din când în când, în virtutea inerției probabil. Nu m-am dezis niciodată de crezurile mele, așa că le voi rămâne fidel pe mai departe. Văd că și tu ai luat hotărârea de a părăsi site-ul, nu comentez, decizia îți aparține în întregime. Doar îmi răsună din nou în urechi cele spuse de Cristi Puiu și asta mă face să cad pe gânduri și mai abitir. Cineva spunea pe-aici că a părăsi site-ul (aici mă includ pe mine, întâi și-ntâi) este un gest de slăbiciune sau de lașitate. Oare? Consider că este numai un gest de decență și când spun asta, nu vreau să par altfel decât cum sunt. Oricum, după mine nu va plânge nimeni, nici nu-mi doresc s-o facă. Închei, am vorbit cam mult, dar, ți-am spus ce m-a împins să o fac. Ave! |
23 Mihai Cucereavii [utilizator înregistrat] a spus pe 1 februarie 2014: |
| Domnule Eduard Zalle, Sincer vorbind, nici mie nu-mi plac unele comentarii. Dar site-ul face parale, este viu. Polemizează și scrie aici. Deoarece Bocancu-i bun, dar este... mut.  |
24 Mihai Cucereavii [utilizator înregistrat] a spus pe 1 februarie 2014: |
| Revin cu o precizare, deoarece nu văd reacția domnului Eduard Zalle și să nu creadă cineva că sunt clona cuiva. Public și comentez cu numele meu și sunt contra mascaților. Numai bine! |
25 Dorin Găgăuță [din public] a spus pe 1 februarie 2014: |
| Domnule Zalle. Puiu Cristi are dreptate De două mi de ani ne degradăm. Cel mai bine gradați moral eream pe vremea lu Burebista. Cei mai degradați sîntem în epoca lu Burebăse. Iar premoniția lu Eugen Simion este geniala. Eu sunt poet și înțeleg. Sigur o sa mai apară un alt mare poet în viitor. Nu pot să cred că eu sunt ultimul. |