Idilă

Glasul şi pasul îţi cad uşor şi blând ca roua pe ziua de muncă.
Unde sunt azi, e-n aer primavară; la căldura ta vie mă-ncălzesc eu însămi.

Tu-mi înfloreşti în gânduri, în sânge, şi-aş vrea să ştiu
dacă nu cumva măinile mele fericite se deschid în grei trandafiri.

Acum ne-nconjoară spaţiul zilnic ca o negură lină şi moale.
Ţi-e teamă să-i fii prizonier, să nu te afunzi în culoarea cenuşii.

O, nu-ţi fie teamă: în miezul zilnicei zile,
în inima oricărei vieţi,
arde cu flăcări tăcute o tainică şi-adâncă sărbătoare.

poezie clasică de Karin Boye, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!