Confesiuni
Iartă-mă că sunt semnul de-ntrebare
din propoziția ta
și avidă de răspunsuri
îți fur gândurile nerostite.
Iartă-mă că plec la drum
și dornică de depărtări
îmi pun bagajul de vise pe umerii tăi.
Iartă-mă că menită să mă nasc vânt
și visând la ocean
stârnesc furtuni într-un pahar cu apă.
Iartă-mă că m-am născut prea târziu
și flămândă de viață
am să-nvăț să mor prea devreme.
Și... mai iartă-mă, te rog,
că-n mareea stârnită de sufletul tău
te-am rugat să mă ierți.
poezie de Luiza-Adriana Grama din Risipitor de albastru (16 septembrie 2009)
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre naștere
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre ocean
- poezii despre moarte
- poezii despre iertare
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.