Sufletul meu
Sufletul ca o vioară
Ce se tânguie în noapte;
Căci artistul ce odată
Blând o mângaia cu arcușul,
A uitat-o in cutie,
Tristă și dezacordată.
Vrea vioara azi să cânte,
Să vibreze, să răsune,
Patimă să pună-n cântec
Dor de dragoste, de jale
Armonie și visare.
Nu-și găsește azi artistul
Timp să-i cânte azi în strune.
Și atunci vioara veche,
Stă uitată, necântată,
Plâns de pasăre ciudată.
Totu-i pustiit în mine,
Cânt de jale fără tine.
poezie de Angelina Nădejde (27 august 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Angelina Nădejde. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vioară
- poezii despre muzică
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre păsări
- poezii despre prezent
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 30 august 2012: |
| Sunt convinsă că iubirea va rasuna curând prin cântecul viorii și sufletul dvs.își va recăpăta bucuria mult visată.Vă mulțumesc pentru minunata poezie.De câte ori vă citesc, sufletul meu se umple de bucurie, uitând astfel de necazurile zilnice. |