Purta la vale stelele pârâul

Purta la vale stelele pârâul
Mureau copacii de căldură
Cu demnitatea care îndură
Toamnele pe rând desfrâul

Ne regăseam în muguri. Delicate,
braţe de liane moi şi verzi
În care noaptea să te pierzi
Cu simţurile vinovate

Păduri cu sute de catarge
Ne străbăteau necontenit
Iar steaua noastră la zenit,
Lumina gheţurilor sparge

Să fi trecut, au, câte veacuri
Stafia timpului topise
Copilăria fără vise
Cătând la suferinţe leacuri

Cât ar fi de grea sau de uşoară
Viaţa dacă nu am pic de chef
Jinduind ciorchinele de grapf
Las entuziasmul meu să moară

Şi de atunci tot aştept
Ca un pelerin apusul
Peste care numai pre-supusul
Lanţ de piedici, mă mai ţine drept!

Poate că aşa ne fuse datul
Fiecare într-un colţ de ring
Dacă am vrut pe toate să le înving,
Soarta îmi impuse lepădatul!

N-am adus cu mine nimic nou
Nu voi lua nimica la plecare,
Cercul de sidef e acela care
Ne va pune lacăt la hublou

Ieşi în calea mea firesc
Şi am să ştiu instantaneu
Când să vin iubito la Pireu
Cu trăsura să mi te răpesc!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!