Toamna asta
Toamna asta numai brumă
Semăna cu o catârcă
Cine voia s-o ia în cârcă
Se îmbolnăvea de reumă
Nici o cale să descuie
Din enigme cea mai grea
Piscul ăsta nimenea
De o vreme nu-l mai suie
Cartea vieții-lor căzută
Dintr-un raft cu neasemeni
Plopii mei tristeții gemeni
Jinduiau în somn o ciută
Algoritmul o petardă
Clovnul ăsta desuet
Romburile desenate pe parchet
Noaptea începeau să ardă
Pălărăia care nu e
Nici mai șleampă nici mai șuie
Își căta pe uliți capul
Precum un destin casapul
Cercurile din aplice
Căpătaseră varice
Și pierzându-și din elan
Deveneau de porțelan
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre superlative
- poezii despre somn
- poezii despre noapte
- poezii despre desen
- poezii despre cărți
- poezii despre brumă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.