Poem pentru nepoeţi

vă aştept lângă mine să-mi legănaţi suflul
să-mi mângâiaţi cuvintele pline de durere
luaţi şi rupeţi
din amintirile neprielnice
veacuri şi dorinţi în seri de august
eu vă aştept
căci am renunţat la trăiri într-un suflet
iar ploaia nu-mi mai atinge picioarele

doar miere şi vânt
doar voi şi timp
doar alean şi utopii

doar strigăt ursuz în negura zilei
bâjbâiala frunţii căutând sărutul dulce al toamnei
unde-s poemele pentru nepoeţi -
aşteaptă la uşi străine cu minţi încuiate
Dumnezeu
unde-i Dumnezeu -
în lacrimi sterpe de pe-un vârf de munte
ori ultimul om nepoet şi el
spânzurat în vreun poem nescris
doar cu gândul iubea
şi-Ţi cerea libertate

unde-i bre' ţăranu' 'cela
îngropat până-n cuget şi-n gambe
de obligaţiuni şi credite
fumul lui din ţigara care nu se stinge
acoperă goliciunea poeţilor
gânduri de aur pe-o rogojină de argint
pe-o streşină de bronz
pe nişte paie de lut
înjură poeţii care uită de traiul lor
calic şi mofluz

poetul
numără banii paginilor încă neterminate
aşteaptă următorul ieri şi apusul lui mâine
ca să mai suprime

unde-s poeţii -
poeţii-s mulţi şi te înşeală
îngâmfare în valurile modestiei
muriţi voi aşa zişi poeţi
lăsaţi nepoeţii să creeze

poezie de Andrei Surugiu (4 august 2012)
Adăugat de Andrei Surugiu
Votează! | Copiază!