Bosonul... Eminescu
"Dar deodat-un punct se mișcă... cel întâi și singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine tatăl...
Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii."
Scrisoarea I - M. Eminescu
. a fost un Eminescu Absolutul
sau Absolutul, eminesc cumva,
și-a plămădit la începuturi lutul
știind perfect ce infinit Va modela?!
și România să fi fost întâmplător
acel picior de plai pe care dânsul
va fi venit dintr-un sfârșit de viitor
și care la 'nceputuri fu cuvântul?!
și steaua pân' la care-i drumul lung
și plopii fără soț cu flori albastre
ce sacru genial în umbră-ascund
și ce nefast simbol al lașității noastre?!
PS
și bosonul Eminescu-i ultima din cărămizi
la măreață catedrală ce nu poți s-o mai ucizi
punctul ăsta ce se mișcă (unii zic - bosonul Higgs)
e și timpul, e și spațiul, e și totul și... nimic!!!
poezie de Iurie Osoianu (3 iulie 2012, Moscova)
Adăugat de Iurie Osoianu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre viitor
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre soț
- poezii despre simbolistică
- poezii despre sfârșit
- poezii despre scrisori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
1 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 21 august 2012: |
| Numai iubirea ce va dat-o Dumnezeu în suflet, putea să vă facă să scrieți asemenea versuri minunate dedicate marelui poet.Constat că nu sunteți blocat intr-un anumit mod de gândire și că aveți un bun simț al esteticului. Eu spun, că un scriitor, nu reproduce realitatea ci o modelează după nevoile lui, iar atunci când îmbină cuvintele, nu trebuie să fie trist. Mulțumesc. |