La vreme de calvar
Din cerul Tău căzând, cel mai de jos,
Doamne, eu sunt cel mai păcătos
Că după sfântul Tău supliciu
Nu Ți-am adus un cât de mic serviciu
La vreme de Calvar eram alături
Cu fariseii, cerșetorii, alte pături
Ce Te huleau parcă ieșiți din minți,
Cum fiii-i persecută pe Părinți
Când universul și-a fost frânt o roată
Am strigat și eu cu-această gloată:
Crucificați-L pe Iisus
Căci gloria Lui astăzi a apus!
Voiau și ei, voiam și eu
Să-L omorâm pe Dumnezeu
Izvorul cel de-viață-dătător
De-atuncea plâng și mă-nfior!
Mă tângui, Te caut întruna
Inima-mi suspină precum struna
Care-a rămas atâta: cu o coardă
Tu Doamne ai iertat această hoardă!
Dar am aflat de învierea-Ți sfântă
Ca un cuțit ce lama și-o împlântă
În carnea noastră plină de păcat
Când toți rosteau: Iisus a înviat!
Azi Îți ofer în suflet adăpost
Că nu mai sunt acel care am fost
Acceptă-mă oricât de nefiresc
Tot restul vieții voi să Te slujesc!
Te-am supărat și mă-nspăimânt
Că văd și astăzi Sângele Tău Sfânt
Cum picură din ceruri pe destine
Și-mi este tare, tare dor de Tine!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre prezent
- poezii despre viață
- poezii despre sânge
- poezii despre supărare
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- poezii despre serviciu
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.