Între vorbe și-ntre fapte
Între vorbe și-ntre fapte
E mereu un spațiu gol
Peste care un șeol
Stăpânește ca o noapte
Oamenii de teamă urcă
Semnele care coboară
Când lumina înfioară
Lighioanele ce spurcă
Și întoarce împotrivă
Marginea după un centru
Veșnic temerea ei pentru
Naufragiu sau derivă
Totul ni se pare straniu
Nici aievea, nici în vis
Un abis întredeschis
Ca o mină de uraniu
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre frică, poezii despre visare, poezii despre prăpăstii sau poezii despre noapte
| mkolteanu [din public] a spus pe 1 iulie 2016: |
Buna poezie. Imi plac in special prima si ultima strofa (care imi suna mai simplu si la obiect). Traim intr-o realitate inventata prin explicatii sumare, de circumstanta, pv. intamplarile in care suntem implicati direct sau indirect. Parerile pe care ni le formam se bazeaza pe explicatiile de care dispunem si pe care le folosim asa cum ne-am obisnuit si cum ne convine. Orice om dispune intotdeauna de suficiente argumente prin care sa-si poata da, in sinea lui, dreptate. Confuzia porneste de la faptul ca faptele, atunci cand sunt judecate, sunt scoase din contextele lor. Nu atat somnul ratiunii, cat confuzia si frica sunt acelea care nasc monstrii.
Fara Dumnezeu ar fi prea mult pentru noi. |
