Vinovăție fără vină
Eu te iubesc, femeie - epocă glacială
Departe, rece, a tutror, străină
Și nebunia-mi cânt, în versuri, cu sfială
Și-ți cânt vinovăția ce n-are nici o vină...
Eu te iubesc, femeie a primului meu foc
Păzit cu strășnicie în peșteri mohorâte
Te mai iubesc, femeie a mutului noroc
Ce l-ai adus iubindu-mă - știindu-te iubită...
Eu te iubesc, femeie a veacului de bronz
A primelor războaie purtate pentru tine
A primului colac de grâu râșnit din orz
Și-a primului lătrat neîmblânzit de câine...
Eu te iubesc, femeie a tristelor milenii
Pentru neprihănirea jertfitului Hristos
Și pentru modestia de-a-mi naște numai genii
Când parcă, iată, parcă... când gata, nu mai pot...
Eu te iubesc, femeie, din veac cu internet
Că ai rămas aceiași - epocă glacială
Prin recele tenebrului încerc să depășesc
Ferbintele iubirii din strofă mea banală...
Și te urăsc, femeie a veacului Facebook
Ce îmi transformi iubirea în byte-uri virtuale
Și nu mai pot pe nimeni pe viu să mai seduc
Și nu te mai pot duce în pături glaciale...
poezie de Iurie Osoianu (23 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre vinovăție
- poezii despre timp
- poezii despre poezie
- poezii despre câini
- poezii despre versuri
- poezii despre speologie
- poezii despre seducție
- poezii despre război
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.