Eu sunt român

Eu sunt român de obârşie
Părinţii mei au fost români
Bunicii, străbuneii
Cum naiba, să trăiesc, eu
Cu prezumptia vinovăţiei
Ce mi-o impută veşnic fariseii?!!

Am obosit să strâng mereu atâtea stări civile
De naşteri
De botezuri
De deces
Am obost să stau atâta-n rând după ştampila
Că-mi curge-n vine sânge românesc
Am obosit să stau la cozi prin consulate
Şi nici arginţi, eu nu mai am că să plătesc
Pentru străine cosecinţe de tratate
Legiferate-n paşaportul românesc.

Hristoase, astăzi, când în Basarabia-i Ispasul
Şi te înalţi ca-n mii de ani până acu la cer
Tu roagă pentru mine Dumnezeul-Tată
Să scoată de pe Prut cortină grea de fier
Mai roagă pentru mine ca cumva să facă
Să nu mai umblu-atâta să cerşesc
Un drept al meu, ce-mi aparţine pe dreptate
Legiferat în paşaportul românesc
- De-a mă simţi român, cu acte-n regulă, acasă
Şi în Bujeac şi în Carpatul strămoşesc

Eu sunt român de obârşie
Părinţii mei au fost români
Bunicii, străbuneii
Cum Doamne, să trăiesc, eu
Cu prezumptia vinovăţiei
Ce mi-o impută veşnic fariseii?!!

poezie de Iurie Osoianu (23 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Votează! | Copiază!