Misterul rotirii
Vă puneți întrebări ca mine;
De ce cu toții ne-nvârtim?
De ce nu știm cât o să fim?
Cât va dura ce-i rău sau bine?
Vă detașați de trai banal;
Vă dați din timp să fiți un geniu?
Credeți în trai peste mileniu?
Vă desfătați de-un cer astral?
Vă credeți parte din rotire;
Priviți planete, galaxii?
Aveți la vise garanții?
Cunoașteți ce aveți menire?
Sunteți ca mine o-ntâmplare;
Ce-ați face, nu de voi depinde?!?
Știți tot ce-ascuns vi se pretinde?
La Dumnezeu cereți favoare?
Vedeți că totu-i un coșmar;
Alții, vă dau plăcere, chin!?!
Sunteți convinși că-i un destin?
V-ați rezervat loc în vreun... "car"?
De ce nu-i static Universul;
Care-i motivul învârtirii?
... Sunt și eu parte a... rotirii?
Roată sunt toți... sau sunt alesul?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre plăcere
- poezii despre planete
- poezii despre genialitate
- poezii despre cunoaștere
- poezii despre coșmaruri
- poezii despre bine și rău
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.