Stare 8
printre minciuni,
măștile copacilor singure, pot simula zborul.
lasă cenușa trecutului în cupa ninsorilor apoi,
mâinile moarte, pline de minciuni,
le recolorează anotimpurile, reconstruind o lume falsă.
cenușa prostiei arde totul.
de unde să mai ceri ecoul?
de unde să mai ceri puritatea anotimpului?
tălpi pline de mocirla umanului,
mărșăluiesc de-a lungul falezelor,
ucigând câte un pescăruș,
pentru fiecare respirație a falsității.
indiferent de anotimp,
câte o mână murdară,
adaugă timpului încă un blestem.
poezie de Anne Marie Bejliu (7 februarie 2012)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre anotimpuri
- poezii despre zbor
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre prostie
- poezii despre ninsoare
- poezii despre măști
- poezii despre moarte
- poezii despre minciună
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.