Strânsoare
Strâmt
strâmt îi este sufletului meu
în acest trup de cuvinte.
Pentru fulguirea sa necuprinsă
și pura lui infinire
prea multă agitație inutilă
prea goală sporovăiala lumii în bobote.
Numai
adâncurile muntelui alb de tăcere din zare
ar putea să-i fie refugiu
locaș pe potrivă
liman însingurării.
poezie de Andrei Țurcanu din Estuar (2008)
Adăugat de Anton
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tăcere, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre munți, poezii despre cuvinte sau poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.