Uneori pete...
Uneori mă-ntreb cum e să visezi
Alteori mă trezesc în visul de ieri.
Să fi fost o pată pe un perete
Sau o viață pictată fără defecte?
Camera-i goală, lumina se stinge,
Aștept să se-ntoarcă
Cel care o aprinde.
Doar un contur și o poveste pe un perete
Unde e omul din spatele ei
Care să o regrete?
Nu cred în minciuni și nici în povești
Care încep cu "A fost odată"
Și se termină când nu mai ești
Nu este ușor să visezi,
Mai greu este să te trezești
Într-o cameră goală,
Cu un perete care nu spune povești.
poezie de Maria Medeanu (20 octombrie 2010)
Adăugat de Maria Medeanu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Maria Medeanu. [Vezi poezii despre visare, poezii despre lumină, poezii despre viață, poezii despre trecut, poezii despre pictură, poezii despre minciună sau poezii despre arte plastice
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.