Echilibru fragil
Forfotă pe străzi
de parcă noaptea nu mai începe,
o muză machiavelică
mă absoarbe din orașul bolnav
și-n ochii tăi inoată
căluți somnoroși.
Mă re-ntregesc din bucăți
gol pe dinăuntru,
cu mâinile conturând aripi,
urmărind norii,
cum trec peste orizont,
cu fulgere.
Gurile noaste se usucă,
nopțile devin buimace,
își varsă intunericul
în pământul
înțelenit.
Imi ieșeam din obișnuințe,
mă cufundam în pozitivism,
nu mai credeam în nimic neverificat
și singura soluție a convingerii
era demonstrația.
Cuvintele tale invelesc trecutul,
păsările zboară la sol.
Viețile noastre cu brațe de ceară
căutau insistent,
neverosimil,
adevărul dureros,
în echilibrul fragil
abia zidit.
În memorie ni se depozitau
întâmplările reci.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (2 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre somn
- poezii despre păsări
- poezii despre oraș
- poezii despre ochi
- poezii despre nori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.