Minunea a opta

Cu mângâieri de moale mătase-n catifea
Atinge obrazul inimii în suavă tresărire
Cu caldu-nfierbântat din bobul de cafea
Prin pleoapele visând o amară înfiripire.

Şi păr în băieţeşti plete ascunde gând
Ce şi-l răsfiră şic de un pasaj de mână
Cu degete de pluş, în umed tremurând
Brăţara-ncheieturii cu-n firicel de vână.

Bărbiţa fină-i este un piedestal de buze
Cu roşul cărnii rupt de dinţi sidef de perle
Ca boabele; cerceii ce-s clinchet să auze
Mărturisiri de amor şi simţuri să deferle.

Dorinţă se numeşte şi blândă-i răsuflarea
Ce-o dă, nimic să ceară, iubire, început,
Şi val neostoit e plaja lumii, marea
Ce-nviorează nor de-un picur de sărut.

În jur halou văzduhul e îmbătat mirerasmă
Şi sunetul de paşi încântă azur, alee,
Întoarce chip privind-o, fuiorul de fantasmă...
Doar partenera noastră-i, de-o viaţă, o femeie...

Un opt ce stă culcat ca infinitu, o cheie,
O veşnic primăvară, o martie, o scânteie...
O aştept, o celebrez, eterna ea, idee!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!