Coloanele urcă...
În umbra luminii,
în care se frâng printre nori
fulgere,
ne hranim cu ploile.
Teama cine o strigă?
În spatele ei se cațără Moartea.
Ascunși în găuri de șarpe
unde nu pătrunde nimeni,
ne ucide prin tăcere
căutarea...
În focul întețit pe arbori
cu ramuri tinere,
înfășurați în inele,
trecem prin maduva noptii.
Coloanele urcă,
noi rămânem în frig,
în umbra luminii bolnave.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (1 martie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Vălăreanu Sârbu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre șerpi
- poezii despre tăcere
- poezii despre tinerețe
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre frică
- poezii despre foc
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.