Eu cânt

De câte ori te caut cu ochii nevăzătorului
te găsesc fierbinte sub pleduri
ca un peşte prins,
alunecos în minciog,
care se frământă un timp
şi aşteaptă mărinimos.

Nu ştiu nimic mai frumos
ca un trup întins cu umeri de zăpadă
pe care-i sărută malurile somnului
şi pleoapele cad peste anotimpuri de mângâiere.

Pare că văd pur şi simplu o pasăre-n cuib
înnoptând în ascunzişul frunzelor vibrate de vânt,
tu cuprinzi în braţe aerul cald,
laşi genunchii moi
ca semn că nu vei fugi
în noaptea care intră pe fereastră.

Mă întreb cât de visător pot să fiu,
când să mai vin
şi ce să păstrez
din plăcerea aceea mută
cu vocalele topite pe buze.

Ori cum să-ţi mărturisesc?
Că-ţi voi lăsa tot cântecul minunii întâmplate
să-l trăieşti mai departe
şi eu cânt.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (18 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Votează! | Copiază!