Cândva, în Poiana Albastră
Te iubesc în taină,
ca un nebun,
Lună rece...
Poate ne vom întâlni cândva
sus,
în Poiana Albastră
Te văd jos, la fereastră, și,
fericit,
îți zic: tu...
Dar urci iar în ceruri... Și,
trist,
îți zic: Dumneavoastră...
poezie de Vasile Romanciuc (1996)
Adăugat de Mădălina
Votează! | Copiază!
Cartea "Puiul mamei dragul tatei" de
Vasile Romanciuc este disponibilă pentru
comandă online cu preț redus, la doar
-40.00- 23.99 lei.
Vezi și următoarele:
| victoria ................!!! [din public] a spus pe 11 martie 2012: |
| poezia cindva, in poiana albastra de -vasile romanciuc este o poezie foarte frumoasa si foarte placuta ea este scrisa din sufletul unui scriitor roman si de un om foarte intelegent!!! |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 12 martie 2012: |
| femeia adorata "urca in ceruri", adica e raposata? Sau poetul, o vede intai la fereastra cum se uita in zare spre poiana si prinde curaj spunandu-i "tu", dupa care gratioasa faptura il vede si cu ochii ei albastri ca poiana cu pricina ii alunga indrazneala (luand chipul sideral si distant al lui "Dumneavostra), creandu-i iluzia optica a inaltarii la cer? Poezia imi lasa impresia unui tril cantat de un "privighetor" cu o laringita pasagera. |
| alixa [din public] a spus pe 17 februarie 2015: |
| foarte frumoas |
| Andersan [din public] a spus pe 12 mai 2015: |
| spuneti mesajul acestei poezii va rog? |
