Șah la poezie
Între șah și poezie
nu există dușmănie
doar o râcă amicală
fără box, fără poceală!
Iar poetul e-un șahist
când mai vesel, când mai trist
care duce muza-n pat
și din vorbe-o face mat!
Unii spun și alții zic
că nici șahul nu-i nimic
e un drog de bună seamă
fără tată, fără mamă;
între șah și poezie
nu e nicio dușmănie!
poezie de Anton Stanciu (2009)
Adăugat de Mihai Enachi
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
Paul Preda Păvălache [din public] a spus pe 10 ianuarie 2012: |
Dragii mei... ascultători:
Șahu-i joc inteligent
Trebuie bine gândit;
Ai fost puțin neatent
Și-adversarul te-a... halit!
Hai și noi să ne jucăm
Să dăm "mat" în poezie;
La noi lumea s-o mutăm
Frumoase versuri să scrie.
Aș începe cu un, "cal"
După care o, "Regină";
Pregătită pentru "bal"
Într-o mare de, "Lumină".
Oare, adversarul, știe
Ce mutare ca să facă?
Este balul, poezie:
Pe "Regină", să o placă?
Ziceți și voi o mutare...
Pe "rege" să-l atacați,
Iertați-mi "Regina" care-n
Fața ei vă aplecați.
Iar când apare "nebunul"
Probabil, pe care-l mut;
Eu, rămân numai cu unul
Prin care am să vă, "caput"!
Ps
Dacă v-a plăcut
Că v-am dat "caput"
Să știți că glumesc
Când vă viersuiesc
Și fără de stare
Vă zic o cântare
Voi să o jucați
(Să o comentați)
Jucați o bătută
(fără de... "cucută")
Table, șah, ce vreți
Și ce mai puteți
Când prea obosiți
Vă mai hooo, dihniți, nu?
Mulțumesc. |