Ipotești
Ce noapte albastră pe lac
Cu luna privind în oglindă,
Cu păsări ce-n noapte nu tac....
La mijloc de codru se-ntindă.
Nuferii râd către stele
Și-n mijlocul lor stă de mult,
Nemuritor și mai mândrul ca ele,
Luceafărul mândru, tăcut.
Veseli flăcăii râzând
Pe lac, printre nuferi, înoată
Spre insulă merg chiuind
Și par că rotesc lumea toată.
Doar florile-albastre mai stau
De martori la chiot și sfadă,
Doar ele putere mai au
Așa feerie să vadă.
...............................
Se-aud pași târzii către lac
Prin codrul cu păsări ce zbor,
Sub rânduri de tei, toate tac....
Se-aud numai triluri și doine de dor.
poezie de Ionel Ivașcu (8 septembrie 2005)
Adăugat de Ionel Ivascu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre păduri
- poezii despre nuferi
- poezii despre mândrie
- poezii despre înot
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre tei
- poezii despre stele
1 R. E. Brec [din public] a spus pe 1 ianuarie 2012: |
D-le Ionel Ivașcu, Meditează puțin asupra acestor expresii: "la mijloc de codru se-ntindă" "mai mândrul" "Luceafărul mândru" etc., etc. |
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.