Cum doarme diamantul
Nu te-ngrozi, poete, de durere
Și nu fugi de dânsa niciodată:
Ea face poezia mai curată
Și-i dă o mai statornică putere.
Tu n-ai avea în vers o adiere
Atât de caldă și de parfumată,
De n-ar veni din zarea-ndepărtată
Pe-a suferinței rază de mistere.
În piept suspinele când se frământă,
Pe liră dulce, tot mai dulce cântă...
Și-n melodii durerea-și ia ființă...
Iar gemetele-s armonii pe strune, -
Căci poezia doarme-n suferință,
Cum doarme diamantul în cărbune.
sonet de Mihai Codreanu din Din armoniile durerii
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre suferință
- poezii despre muzică
- poezii despre versuri
- poezii despre somn
- poezii despre durere
- poezii despre diamante
- poezii despre cărbune
- poezii despre curățenie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.