Sonata morţii

aud sunete îndepărtate de flaut,
nebun, Beethoven, cântă pentru mine,, Sonata Lunii",
pianul lui rupe liniştea-n două,
vechi amintiri mă cheamă-ntr-o grădină de vis,
ah, Semiramida, unde eşti, că te-am visat regină
într-un Babilon modern,
erai îmbrăcată într-o haină de doliu,
unde e gloria ta, frumuseţea ta,
te strecurai printre chiparoşi,
andaluză cu ochi căprii ca o ciută prin codru,
mi-ai spus că eşti în travesti
şi că eşti însăşi moartea,
de ce nu mă laşi să ascult în linişte,, Simfonia a cincea"
si apoi să vorbim amândoi despre viaţă
şi despre trecerea noastră dincolo,
porţi un doliu frumos, Semiramida,
sunt îndrăgostit de tine, te rog mai lasă-mă câteva clipe,
să sorb savoarea acestei lumi,
să mai miros florile grădinei tale,
acest Paradis terestru făcut din fericire şi nefericire,
mai lasă-mă s-ascult flautele plăpânde ale naturii
şi să sorb miresmele pădurii în nopţile de mai,
mai lasă-mă să sorb buzele speranţei cu care mă chemai
când, îngheţate încă, se pierdeau în cuvânt.
sub tainica ta vrajă ce umplea sânii tăi,
zăpadă şi jeratic îmi părea aşternutul,
astâmpără-mi pornirea cu beznele ţărânii
într-o natură calmă cu buza ta cărnoasă,
mai lasă-mă, frumoaso, cu un sărut datoar,
cu-atâtea reci otrăvuri, căci eu sunt muritor.

de eşti tu moartea oare, eu ce să cred acum?
de ce mă chemi în locul fără umbră şi soare
căci dorul de-acolo nu mă mai doare,
de ce nu stai şi tu aici cu noi
întoarsă către ceruri cu soare şi cu ploi,
aici e locul veşnic, locul frumos şi sfânt,
aici i-am smuls savoarea cu dinţii din pământ.
ascultă şi tu marea cu orga ei marină
cum se înalţă totul în soare şi lumină,
ascultă cîntul viaţii pe ţitere de văi,
cu sărbători frumoase, cu cai şi zurgălăi,
ascultă simfonia aceste lumi de dor
şi fă-ne viitorul frumos, nemuritor.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (16 decembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Votează! | Copiază!