Iubirea ca fiară

Motto - Bah, Bach şi Offenbach

Flora-nflorită şi mult des-florită,
Flora –un nume vechi, de elită,
Elice a inimii, trag cu putere
Doi cai dinamici, fac o avere,
Dinţii pătrund cu cruzime în carne,
Dar pe sub dinţi, viermele doarme,
El se măreşte, devine balaur
şi străluceşte, parcă-i de aur.
Trece-o pisică umilă prin parc,
Ea se izbeşte de un copac
şi se preface în tigru – gigant,
parcul, pe loc, devine vacant.
Aste minuni le-am văzut eu aseară,
Flora, alături, e dragoste - fiară.

De când nu-mi mai e frică de moarte,
Mă plictisesc, aş spune, chiar foarte,
Nu mă mai sperie cancerul, SIDA,
Motocicleta, camionul, Astrida,
Astrida e numele bietei căţele
Care provoacă multe belele,
Noaptea, Astrida, ca-n Baskerville,
Urlă-n spre lună c-un timbru viril,
Ronţăie stele, soare, comete,
Iar în oraş nu mai sunt fete,
lumea e-nsărcinată, aşteaptă
luna a noua sau, poate pe-a şaptea.
Bate la miezul nopţii un ornic,
Omul de treabă este şi spornic.
Ornitoringul de vină e-n toate,
Asta citeşti în oricare carte.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Votează! | Copiază!