Țara mea
Țara mea e limba noastră,
Munții dacilor și Marea,
De la Dunărea albastră
Până unde-ncepe zarea.
Țara mea e limba-n care
Scriu și sufăr și vorbesc,
Niciodată de vânzare
Nu-i, când alții o tocmesc.
Țara mea nu-i doar scursura
Care-o-njură, sau cea care
Merită înjurătura,
Țara mea e mult mai mare.
Țara mea-s tata și mama
Și copiii. Vă implor,
Înjurați, dar țineți seama:
Nu mă înjurați de dor,
De morminte, de Luceafăr sau de Pasărea Măiastră;
Înjurați, vă rog, doar țara celor de-njurat și-a voastră!
poezie de Marius Robu din Degeaba (10 iulie 2011)
Adăugat de Marius Robu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- poezii despre vorbire
- poezii despre tată
- poezii despre păsări
- poezii despre patrie
- poezii despre munți
- poezii despre mamă
- poezii despre limba maternă
- poezii despre dor