Lozul cel mare
Când văzu bănetul (mie peste mie),
Soacra-i amuțise, mare tragedie.
El, în schimb, exultă, gura nu-i mai tace,
Că-l păliră, zice, două mari noroace.
epigramă de Liviu Călcâi din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Votează! | Copiază!
Vezi epigrame despre tăcere, epigrame despre tragedie, epigrame despre schimbare sau epigrame despre gură
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.