Crez
Crez
Eu am gândit pe Dumnezeul Unic,
Fără de chip și fără loc,
Am cunoscut războiul punic,
În Evul Mediu am trecut prin foc,
Am fost mereu un Celălalt, alături,
Iar viitorul l-am gândit precum
Un splendid răsărit în văluri
Peste deșertul Karakum,
Eu am crezut mai mult în mângâiere
și mai puțin în ritualul fals,
cuvintele mi-am plâns în grea tăcere,
apoi s-au înălțat în pas de vals,
am văzut Glasul, drumul și pustiul,
nimic nu-i mort, când știi ce-nseamnă viul,
m-am înălțat să te privesc, miracol,
Iubire, veșnicul oracol.
BORIS MARIAN
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Boris Marian Mehr
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre vals
- poezii despre tăcere
- poezii despre război
- poezii despre plâns
- poezii despre oracol
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre foc
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.