Spiritul vivace

Spirit vivace, placat pe antenă,
Mesaj depărtărilor, duhul înalt,
Viaţa nu trece fără-o migrenă,
Visăm o Julietă, neam cu Thybalt.
Lipsă-i mereu la cântar şi la metru,
Pace, războaie, sărim peste cai,
Unii se roagă Sfântului Petru,
Iar Hammurabi vine din rai.
Iubita e liberă, eu sunt libertul
Ce o doreşte, nu am accept
Nici să vorbesc, nu am nici dreptul,
Sunt în ospiciu, încă aştept.

Eu sunt cel ce mă înfăţişez,
Poate că nu am existat vreodată,
Prea efemer, prea bavarez,
Cu un contur de inimă brodată,
suntem coautori ai propriei vieţi,
sunt altul, sunt altul, spune Poetul,
în mine dorm străbuni, dimineţi,
în vise eu îţi trimit buchetul,
îi iei, mâna ta-i ca un fulg
ŞI TOATE TREC ŞI CURG...

Ar trebui să nu mai scriu nimic,
Atlet în comitete şi comiţii,
Academia, Premiul Nobel, un fistic,
Pe care îl primeşti. Ambiţii?
Dar scriu, exist şi scriu mereu,
Crezând că sunt egal cu Dumnezeu,
Mă-nhaţă infirmierii şi mă duc
Într-o celulă cu Quijote şi un cuc.
Acolo noi vom spune ce şi cum,
Iar moartea va veni c-un glonţ dum-dum.

Greoaie, duminica se târâie prin nori
De sânge, clopotul, clocotul în sine,
Ne bucură zgomotul lacătelor căzute,
Le vom înlocui cu muşte multe.
Sălbăticia se naşte în vis,
Fumul râde, umbrele se ascund
În blana pisicii cu cap rotund,
Mândru trece Quijote pe un cal de lemn,
DADADADADADADADADA,
LEMNUL SE TÂNGUIE,
Iar femeia îl iubea pe Sancho.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Votează! | Copiază!