Vis scurt
Sângele îți flutură pe buze o eșarfă
Precum pânzele unui crepuscul pe oceane
Între perne trupul tău cântă ca o harfă
Iar părul te înfășoară în liane
Îți adâncești piciorul de bronz printre petunii
Pe gleznă ți se așează o fantoșă de foc
Parfumul ei te-adoarme pe hamacul lunii
Și îți aprinde-n suflet fluiere de soc
Dar cum te miști din patul de mărgean
Se desprind coralii emigrând pe spumă
Trupul tău se-nalță lavă din vulcan
Eu te-aștept în piatră tu mă rechemi în humă.
poezie clasică de Constantin Nisipeanu din Spre țara închisă în diamant (1937)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vulcani
- poezii despre visare
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre păr
- poezii despre picioare
- poezii despre petunii
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.