Dorm în ochiuri de izvoare
dorm în ochiuri de izvoare
cu lună și stele,
toate dorurile mele:
umbre călătoare.
dorule, unde ai plecat
ce poteci mai sui,
te-ai pierdut pe carărui,
unde să te cat?
dat-au buzna teii-n floare
și tu nicăieri
vin și trec la primăveri,
umbră călătoare.
am pierdut doi ochi albaștri,
iartă-mă, părinte,
când de ei mi-aduc aminte,
mă-nchin la toți aștrii.
sub poleiul alb de stele,
totul e feeric,
numai chipul ei himeric
stă printre perdele.
îmi întinde mâna lin
peste geam prin ceață
și c-o frunză de pelin
mângâie-a mea viață...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (16 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre primăvară
- poezii despre ochi albaștri
- poezii despre mâini
- poezii despre frunze
- poezii despre flori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.