Lacrimii mari
Când vorbesc, îți curg lacrimii mari pe față
Nu te strîng în brațe și mie lacrimile-mi vor cădea!
Dar te strâng atât de tare, încât încep să plâng
Și închid a mele pleoape și trag a mea perdea.
Rămân cu tine în noapte, să-ți fiu în preajmă, strajă
Căci tu esti fructul însinemi și eu sunt doar o coajă
Se închid ochii lângă tine, dar nu mă duc în somn!
Mă acopară a ta mână și n-am cum să adorm.
Și dimineața-mi pare, de parcă am visat
Cum îmi stăteai în brațe și eu stăteam pe pat
Și-ți aud a tale buze, la ureche cum șoptesc
Îți iubesc eu trupul, dar sufletul tot ți-l urăsc!
Și dinadins îmi spui, că tu ești lângă mine
Îmi simt sângele slab și umbra ta spre mine vine
Căci am carnea moartă și mâinile-s de ger
Și ochi mei de plumb, cu ploapele de fier.
poezie de Ilie Dragomir (9 octombrie 2011)
Adăugat de Ilie Dragomir
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre urechi
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre plâns
- poezii despre plumb
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.