Fericirea de a spune - Vreau

Fericirea de a spune – Vreau,
Viaţa uneori e gruen sau grau,
Sufletul? Ce suprafaţă are?
Cât un ocean sau cât un bob de sare?
Nimic nu este fără de putinţă,
Când ţi se pare că mai ai voinţă,
De sus se vede un efort, dar de furnică,
Totuşi furnica nu ştie de frică.
Vreau şi te vreau numai pe tine, mia donna,
La Bucureşti sau chiar la Barcelona,
Apoi noi vom pleca-mpreună
Spre altă lume sub aplauzele din lună.

Un telefon şi merg la teatru,
m-aşez, privesc, mă doare ceafa,
oamenii râd din patru-n patru,
sunt trist şi mă gândesc la Sapho.
Sala se zguduie de bucurie, hohot,
Un râs coagulează totul,
Ca apele urlând la Motru,
Râd înţeleptul şi netotul.
Mă scol, în jur sunt morţi deavalma,
Iar fiara îşi aruncă blana.
Noi vom pleca iubito, împreună,
Sub ropote şi raze reci de lună.

poezie de Boruis Marian Mehr (2 octombrie 2011)
Adăugat de Boruis Marian Mehr
Votează! | Copiază!