Ruga-mi curată primește, în tâmpla-ți de foc
răscolește altarele cuvintelor
și lasă-mi tăcerile să fulguie veșnic,
deasupra singurătății.
tinerețea mi-o lasă în pasul timpului
și-n oceanele furate de umbre,
pentru a le fi mișcare,
spre întrupare.
întuneric și lumină
în ceasul al treisprezecelea al regăsirii,
să-mi fii.
voi asculta fiecare rază
din trupul tău născută,
atunci când numele meu
își va risipi culorile,
dincolo de materie...
anină-mi gândul
de masa cinelor de taină ale îngerilor decăzuți
iar trupul,
lasă-mi-l pradă vulturilor stingheri,
în zborul spre tine...
poezie de Anne Marie Bejliu (5 septembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre vulturi
- poezii despre tăcere
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre singurătate
- poezii despre ocean
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.