Treptele dăscăliei (colegilor mei, dascăli)

Un dascăl are-n viaţă trei etape
În care toată truda lui încape.
În prima parte, chiar la început,
Când este mai curând nepriceput,
E-ncrezător, e tânăr şi tenace,
Şi-aşa cum ştim, elevilor le place.

El are-acum de studiat o groază
- Că n-o să stea pe loc, precum o loază--
Examene de grad şi masterate,
Planuri de lecţii sau vreo facultate,
Să se căsătorească... dar atunci
Îi trebuie casă şi să crească prunci
Abia dacă mai gustă din concediu...
Şi trece-astfel rapid, în stadiul mediu.

A doua parte-a dăscăliei poate
Să aibă rezolvare-n prima parte,
Apoi destinul, cu a sa poruncă,
Îl trece-acum şi mai vârtos la muncă;
Pe chip şi-a instalat un zâmbet fad,
- Că ştie, colţurile gurii cad--

Să facă o impresie mai bună,
Că la catedră treaba merge strună,
Nicicând nu-i obosit, el poate multe,
Să strângă-n el, să tacă, să asculte,
Să se supună şefilor cu zel,
Că are-experienţă, e model.

Îi cresc copiii personali şi lui,
Îi controlează, nu-s ai nimănui,
E de folos acasă strategia,
Că vâră-n ei toată pedagogia!...
Aşa e el şcolit şi vrei, nu vrei,
Rapid îl vezi trecut în stadiul trei...

Acum e poate-un pic mai dificil,
Că intră-n scenă dascălul docil,
Numărătoarea inversă-i cea care
Dictează cum se poartă fiecare.
Se ţine tare într-o cursă roză,
Nici gând de bătrâneţe sau scleroză.

Ar vrea să fie cum a fost odată,
Dar e bunic şi are şi nepoată,
Acum e socru, nu numai părinte,
E plină mintea-i de învăţăminte;
Iubirea de catedră e adâncă,
Chemarea şcolii e în suflet, încă.

Dacă-i aşa, precis şi-a atins ţelul
Şi n-o uita de-a pururi clopoţelul!

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Peregrini prin timp (2007)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Votează! | Copiază!