Predare de minim inventar
Am inima-ncolțită-n rupte vene și artere
Și-mi culge-o lavă caldă; în erupție
Sunt preambul către-un nu știu, plin de mistere
În sentința... pentr-o așteptată execuție.
Îmi curge corpul, tot o apă caldă
-Mai sunt ceva carbon, să am la iarnă,
Mă-oxigenez, un pic, din frunze ce mă scaldă-
Mă pierd din biologic, într-un mineral... sub iarbă.
E singura soluție a recuperării;
Să mă predau la ființa ce-o iubesc!...
E timpul să-mi răspund răscumpărării;
Să redau, tot, ce am primit... Dumnezeiesc.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre iarnă
- poezii despre frunze
- poezii despre corp
- poezii despre carbon
- poezii despre biologie
- poezii despre apă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.