Flori de camp
am zburat calare pe Pegas pana dincolo de albastru.
urmele tale se vedeau tot mai clar in praful de nori.
la poarta castelului parasit ti-am gasit pelerina insangerata.
mainile nu m-au ascultat si a trebuit sa imi leg tineretea de nefericirea ta.
printre ruine vantul siluia fecioare de fum.
tipetele lor ridicau negurile de pe crestele muntilor adormiti
iar calauzele asteptau sa fie rasplatite,
asteptau.
in locul unde altadata se jertfeau flori de camp zeilor nemilosi
am gasit parul tau strans cununa in jurul unei intrebari.
ziua era tanara,
trupul tau,
adormit.
poezie de Eduard Dorneanu (6 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre virginitate
- poezii despre somn
- poezii despre nori
- poezii despre nefericire
- poezii despre fum
- poezii despre flori
- poezii despre castele
- poezii despre albastru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.