Spune-mi, de ce "habar n-am?..."

Zi de vară, zi cu soare,
Iau nepotul la plimbare;
La trei ani se crede mare,
Mereu pune o-ntrebare:
- De ce am ieşit pe stradă?
- Vrem ca lumea să ne vadă...

- De ce lumea să ne vadă?
- Că suntem şi noi pe stradă;
Uite-l şi pe Peticuţă,
Ne salută c-o lăbuţă.
- De ce Peticuţă are
Pete negre pe spinare?

- El aşa a arătat
De pe când a fost fătat...
- De ce taie nenea iarba?
- Fiindcă creşte ca şi barba...
- De ce creşte barba, buni?
- C-aşa este rostul lumii...

- Şi tati îşi "taie" barba,
Să nu crească ca şi iarba.
De ce-i barbă pe bărbie?
- C-aşa e făcut să fie...
- Barba creşte şi pe nas?
- Nu.(C-atât a mai rămas!)

- Şi de ce nu creşte, buni?
Iar îţi spun, e rostul lumii...
- Dar de ce, de ce-i aşa?...
Şi-ncercând să-i spun ceva,
Îi răspund, nitam-nisam:
- Fiindcă... fiindcă... habar n-am!

Se gândeşte puţintel
Şi-nţelept mă-ntreabă el:
- Buni, de ce "habar n-am?"
Asta chiar că nu ştiam!...
Şi tăcurăm amândoi.
Dar revine el, apoi,
Din senin, nitam-nisam:
- Spune-mi, de ce "habar n-am?"...

poezie de Gabriela Genţiana Groza (7 august 2011)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Votează! | Copiază!