Trecuți viitori
Trăim într-un etern monden,
La fel ca-n timp de vodevil
-Model de viață exogen-
Pretinși moderni, de stil labil...
Copii suntem de-antichitate
-Cu crez că-i suntem endogeni-
Citând din antice citate;
Microbi... pretinși drept antigeni.
Nici piramide nu mai facem
-Destinul ne e Nostradamus-
Petrecem timp, ca să ne placem,
Filozofând pe Albert Camus.
Suntem neîncetat surprinși
-Descoperind ce se știa,
Genii pierdute în pretinși-
Aflând că Soarele e-o stea.
Sperând să știm mumificarea,
Putem să ne lăsăm un semn
De viitor, după plecarea...
De proști... cu aerul de demn!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre viitor
- poezii despre timp
- poezii despre prostie
- poezii despre genialitate
- poezii despre antichitate
- poezii despre aer
- poezii despre Soare
- poezii despre Albert Camus
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.