Impas d-existență
Acum n-am nicio viziune
și nu știu încotro s-o iau;
de pot să cer sau pot ceva să dau?...
Am pierdere de-nțelepciune!
Planificări nenumărate
ce le-am făcut dintr-o credință,
mi-au pus în față neputință...
Ideile-mi sunt dispersate!
Sunt bunul în esență,
am noțiunea de vinovăție;
dau tot din suflet, dar cu bărbăție...
Nu fac nimic din complezență!
Mă-ntreb pe drept
ce nevăzute sensuri am în lipsă;
de ce nu sunt vizibil, îs veșnic în eclipsă?...
Și nu pot face parte din perfect!
Aștept inevitabilul,
să se producă, după al său patern;
să am decis ursită-n rai sau spre infern...
Sunt un umil de stoic, imuabilul...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre viziune
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tată
- poezii despre suflet
- poezii despre rai
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre iad
- poezii despre eclipsă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.